de Antonio Pasarelli

Inainte de toate, nu stiu daca pot fi numit un „moto de inspiratie” pentru cei care ma cunosc, mai ales nu m-am gandit niciodata la o cariera de bucatar sau alta cariera, dar in schimb, am avut intotdeauna nevoie sa fac lucruri care ma faceau sa ma simt realizat.
Asta da! La formarea mea profesionala au participat trei mari oameni care, prin operele lor, m-au facut sa gandesc. Primul a fost Leonardo Da Vinci (este cineva care face glume pe seama mea pentru ca il apreciez pe acest geniu fara limite?). Studiind istoria vietii lui Leonardo Da Vinci mi-am dat seama ca pentru acest om nu exista posibilitatea de a risipi timpul care ne este dat de trait pe acest pamant. De fapt, e cunoscut faptul ca el nu dormea mai mult de o jumatate de ora la fiecare 3-4 ore, doar pentru a-i da timp creierului sa reseteze informatiile acumulate fara a avea riscul unul crash de memorie. Pe acele timpuri intelesese deja cum functioneaza creierul nostru si credeti-ma ca dupa ce m-am apucat de studiile de psihologie, in 1978, la Roma, am ramas fara cuvinte vazand cat a fost de profetic, acesta fiind un alt motiv de admiratie! De la arta la stiinta zborului, de la pictura la medicina, etc. In existenta mea modesta, nici eu nu mi-am pus limite sau constrangeri, am facut ceea ce am simtit ca vreau sa fac: muzica, design de moda, tricotaje, zidarie, tamplarie, mecanica, radio, am lucrat la teatru…si apoi am devenit bucatar!!!
Al doilea personaj, care se leaga de primul in formarea mea, este Rene Descartes, pe care vreau doar sa vi-l citez: «COGITO, ERGO SUM», ceea ce inseamna «gandesc, deci exist». Un om, fara gandul sau, fara vointa sa, fara nevoia de a se realiza, fara verticalitatea sa, e un … inexistent!

Al treilea e poate cel mai aparte, anume Erasmo Da Rotterdam, cu o cartea sa Elogiu Nebuniei, pe care, cand ma simt abatut, cu moralul la pamant sau confuz, o recitesc cu placere.

Da, chiar un elogiu nebuniei, acelei nebunii care ne face sa traim, sa riscam, sa mergem contra curentului, sa luptam chiar si contra morilor de vant, dar care ne face sa ne simtim vii! Da, pentru ca e usor sa zici «sunt realizat» sau «sunt implinit», insa de cate ori ne simtim la pamant cu toate cele cinci roti, inclusiv cea de rezerva? De cate ori credem ca, traind in ignoranta, am fi fericiti? De cate ori ne uitam la prietenii nostri care stau la bar pierzand timpul si suntem invidiosi? In aceste momente trebuie sa tragi afara toata forta pe care o ai pentru a demonstra cine esti, facand ceea ce-ti place, si vei vedea ca restul, lucrurile materiale, banii, masina, casa, vor veni singure ca urmare a profesionalitatii tale. Cum puteti observa, nu v-am istorisit povestea mea, deoarece in ultimul timp a aparut in mai multe publicatii. Au fost mult mai importante momentele de inceput care m-au adus sa fiu, cu bine si cu rau, ceea ce sunt. Important este sa fii tu insuti, sa crezi in propriile convingeri si in propriile aspiratii fara sa tii cont de importanta
succesului azi si imediat! Cand crezi in ceea ce faci, e imposibil sa nu te realizezi!

Va urez numai bine, Antonio.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>